In ziua in care m-am trezit cu
adevarat
Stii cum e sa te trezesti intr-o
dimineata si sa simti ca iubesti cu toata fiinta ta, desi, cu o seara inainte,
nici nu te-ai fi gandit ca ar fi posibil?
Te trezesti cu toate cate ai adunat pentru el de cand il
stii, fara sa-ti treaca prin cap ca EL e acolo pentru tine. Te trezesti ca ai
inceput sa-l iubesti, pe nestiute, putin cate putin, in fiecare zi, cu fiecare
privire, cu fiecare zambet, cu fiecare atingere nevinovata, cu fiecare oftat
pentru suferinta traita si vezi cum toate astea ti-au inundat sufletul si dau
pe-afara.
Esti atenta la ce simti si la ce
inseamna EL pentru tine, la cum ar fi daca n-ar fi, si abia atunci iti dai
seama : Iubesti! Iubesti asa cum numai sufletul tau stie sa o faca, liber,
curat, vulnerabil, total. Si iubirea te ia pe sus, te suie si te inalata si
vrei sa fii doar acolo unde e si El. Vrei sa fii acolo pentru ca acolo e
sufletul tau si nu poti sa stai departe. Iti dai seama ca asta ai cautat, ca
asta ai asteptat atata timp, iar acum vine brusc si dintr-o data, cu forta si
cu foame de tot ce ai vrut si n-ai avut.
Nimic
nu mai e la fel ca atunci cand te-ai culcat, cu o seara inainte. Totul e
altfel, tu esti altfel. Te-ai transformat intr-o minune care se uita la EA prin
ochii LUI, se uita la EL prin ochii EI si amandoi vad deodata minunea dintre
ei. - De ce te intalnesc abia acum, m-ai intrebat. - Nu eram inca pregatita sa te intalnesc,
ti-am raspuns.
Mi-a placut intr-o zi cand mi-ai
zis ca eu sunt cand mare, cand mica. Chiar asa e. Una mica si copilaroasa, una mare
si sensibila, alta meditativa, cu intelegeri proprii despre lume si viata. Si
mai era una, cea care traia ascunsa intr-o lume unde se comporta conform
asteptarilor celorlalti de la ea, si care, pentru ca sa poata fi cu tine, se
desprindea cu sufletul de corpul ei si se lipea de sufetul tau. Da, imi era frica sa ma las iubita, imi era
frica sa fiu fericita. Nici nu mai credeam ca va mai fi posibil vreodata.
Acum ma stiu langa tine si ma
cuibaresc langa sufletul tau. Mmm...Imi e atat de
bine! E atata liniste acolo. E atata tandrete, daruire, incredere, pretuire,
ocrotire. Si atata iubire.
Ma uit la viata mea si am
impresia ca am intrat intr-o carte. Ca viata noastra de acum s-a mutat intr-o
carte. Parca nici nu e vorba despre mine sau despre tine, ci despre altcineva,
despre a carui viata doar o citesc si o traiesc prin personajul principal. E o
minune de poveste adevarata, pe care as vrea sa o traiesc iar si iar... E
povestea sufletelor care cautau iubirea. Si frumusetea. Si maretia. Si
daruirea. Si abandonarea. Si candoarea. Si minunarea. E povestea sufletelor
noastre care a fost scrisa de mult,tare de mult...
A fost o data, ca niciodata...in
fiecare zi...
