‘’- Of! Tot acolo
eşti?’’ Am o durere de cap care mă
chinuie de vreo trei zile şi de care speram să scap, însă e încă acolo şi peste
toate, îmi da şi o stare ‘’nashpa’’!. Am spatele şi umerii încordaţi şi ceafa…mda…, ştiu şi de
unde.
M-am uitat la
ceas, e 5 şi 11 minute şi aş mai avea o ora de somn până să mă trezesc.
'' – Hai lasă astea pe mai târziu, mai dormi
puţin'', îmi zic în gând.
Acum chiar că a sunat ceasul, mi l-am pus strategic să
sune, din zece în zece minute, ştiind că nu mă pot da jos din pat imediat. Îmi trebuie un pic de timp să revin din somn la
realitate.
‘’Un pic?!’’ Iar am ratat momentul şi am mai stat zece
minute în plus.. De ce oare amân să mă dau jos din pat? De fapt, ştiu
răspunsul. E ceva care nu-mi place, care mă tot sâcâie în ultima vreme, la
serviciu. Nu îmi ‘’ies’’ nişte cifre şi asta îmi dă senzaţia de nemulţumire, de
blocaj, parcă nu mai ştiu pe unde s-o iau. Sunt conştientă că odată ce m-am
ridicat din pat mă întorc iar la ceva ce nu îmi mai place să fac. De ceva vreme
sunt din ce în ce mai nemulţumită cu mă ocup la serviciu şi asta se simte şi în
starea pe care o am. În urmă cu câţiva ani aş fi zis că asta e tot ceea ce îmi
place să fac, dar acum, nimic nu mai e la fel. Ceva s-a schimbat. Eu m-am
schimbat.
Mă trezeşte din gânduri bâzâitul telefonului. Am primit
un sms. Citesc cu drag pentru că e scris cu drag, de cineva tare drag.
Mulţumesc! Răspund înapoi şi îmi arunc picioarele jos din pat, nu de alta, dar
dacă mai stau, n-o să fie prea bine.
Cât îmi beau cafeaua mai ‘’răsfoiesc’’ pe net. Ce
interesant! Când am pus mâna pe telefon nu aveam nicio notificare de vreun mail
sau mesaj primit, însă în clipa în care l-am deschis, au început să vină toate.
Primul mesaj pe care l-am primit era ‘’Învaţă”!,
al doilea,: ‘’Schimbă-ţi gândurile şi
poţi schimba lumea”! Waw! Aşa deci,
în momentul în care’’ te deschizi’’încep să vină către tine exact lucrurile de
care ai nevoie. Asta a fost prima conştientizare pe ziua de azi !
Mulţumesc!
Am în cap o melodie, care, de fiecare dată când o ascult,
îmi da o stare de bine, ‘’Azi am chef de mare, azi am chef de soare…”, a lui
Horia Brenciu. Şi eu am chef de soare, deşi, uitându-mă afară… nu e nici urmă.
Îmi pun melodia să cânte. O dată, de două ori…, îmi place din ce în ce mai mult
şi mi-a schimbat starea deja. Îmi pun în intenţie să am claritate astăzi la serviciu
şi să îmi schimb starea, să permit lucrurilor bune să intre în viaţa mea.
Trag cu ochiul la ceasul din perete. E timpul să mă
pregătesc de plecare. Mă mut în faţa oglinzii din baie. Acum sunt pregătită să
dau ochii cu mine…în oglindă.
‘’- Bună dimineaţa !’’ Doi ochi mă scrutează,
vrând parcă să se uite dincolo de ei.
'' – Ce faci ? – Cum eşti azi ? – Cum te
simţi'' ?
Hmm…Ce de întrebări ! şi toate vin deodată. Mă privesc
îndelung . Acum chiar zâmbeşte faţa mea şi mi-e drag de ce văd în oglindă.
‘’Oglindă, oglinjoară’’…., îmi vine să rad.
Îmi mai arunc ochii din când în când la ceas şi ar fi
cazul să fiu plecată deja. O făţucă somnoroasă iese din dormitor. Ce bine că
fiica mea s-a trezit acum şi îmi pot lua rămas bun de la ea. Pleacă pentru trei
zile în mini-vacanţă de 1 Mai şi n-aş fi vrut să plece fără să o
îmbrăţişez.
- Să te distrezi,
draga mea! Te iubesc!
Plec încărcată cu o stare de bine, ce i se datorează şi
ei, în mare parte. Avem o relaţie extrem de specială şi o legătură aparte.
Partea asta din zi, de când mă trezesc şi până plec la
birou, îmi place cel mai mult. E timpul meu. Am timp să stau doar eu cu mine şi
atât. Nu mai ascult radioul, nu mai ascult muzică (decât în cazuri
excepţionale, ca azi), nu vreau decât să mă ascult pe mine. Şi dacă mă ascult
cu atenţie…mă şi aud şi pot să şi ştiu despre mine.
Dar mai e un moment care îmi place, acela când merg cu
troleibuzul spre serviciu. Timpul pe care îl am la dispoziţie de când mă urc şi
până ajung la destinaţie îl folosesc tot pentru mine. Mă leagă multe
constientizari de dragul meu troleibuz. A, ce drăguţ, tocmai s-a eliberat un
scaun şi pot să stau jos. Îmi scot
agenda şi încep să-mi notez ce-mi trece prin minte.
Staţiile au zburat parcă una după alta şi am ajuns destul
de repede la birou. De câte ori îmi spun ‘’Am să ajung exact la timpul potrivit
pentru mine’’, asa se şi întâmplă, ajung exact la timp.
Azi e ziua unei persoane dragi din viaţă mea. Mi-e drag
de ea şi i-am spus că am s-o pup azi, de câte ori o să-mi vină s-o fac. Mi-a
zis ca pot s-o fac si in alte zile, nu doar azi si ne-am amuzat pe tema asta. La
mulţi ani, draga mea !
În mod miraculos, la birou e chiar o atmosferă plăcută
(să aibă oare legătură cu faptul că starea mea s-a schimbat ?!). Dar un gând mă
trezeşte la realitate: ce fac cu raportul pe care trebuie să-l termin? Intru cu
totul în foile de pe birou, în calcule, în cifre. Şi de-odată…îmi apar în faţă
ochilor cifrele pe care le căutam! BINGO! Am găsit! Nu-mi vine să cred că mi-au
apărut deodată atât de clar. Cum de n-am văzut asta mai de demult? (Oare nu aşa
facem cu multe altele, care sunt foarte evidente, dar pentru că suntem blocaţi
pe o anumită cale, sau pe o idee, nu le putem vedea?).
Dintr-o dată mă simt
extrem de eliberată. Nu mă mai doare spatele, nu mă mai doare capul. Ia te
uită, de unde veneau toate! Exact trei zile, cât mi-am ‘’bătut capul’’ a ţinut
şi durerea. Nu mai spun cât mă învinovăţisem că nu reuşesc.
Hi, hi, hi…, deci funcţionează şi asta! Intenţia mea de
dimineaţă, de a vedea cu claritate lucrurile şi de a fi deschisă pentru a-mi
schimbă starea, m-a deblocat. Îmi place cum funcţionează totul. E minunat Universul asta! Mulţumesc, dragul
meu Univers!`
De multe ori am primit fără să cer, alteori am cerut şi
am şi primit iar alteori nu am ştiut să cer.
Astăzi am primit…ziua de azi. Sunt conştientă că am acest
privilegiu de a o primi, de a o trăi, de a mă bucura, de a învaţa ceva din ea
şi sunt profund recunoscătoare pentru asta.
Mulţumesc !
30.04.2015
Cristina Zamfirache
