Frica, de la Concept si Constientizare, la Acceptare si Eliberare

Intelegerea apare intotdeauna dupa experienta.

Avem nevoie de Concept, de explicatii, pentru a intelege, in primul rand, la nivel mental ce e frica. E important sa o intelegem, din punct de vedere fiziologic, ce rol are, cum se declanseaza si cum se manifesta. Asta este pentru mintea constienta, care tot timpul cauta explicatii si vine mereu cu intrebari.

Avem nevoie de Constientizare pentru ca, atata timp cat nu suntem constienti de frica noastra, nu putem sa ne eliberam de ea si vom trai in continuare dominati de ea.

Avem nevoie deopotriva si de una si de cealata, nu  putem intelege frica la nivel profund doar citind definitii, concepte, si, in egala masura, nu  o putem constientiza daca nu avem o explicatie la nivel mental, la nivel rational. 

Acesti doi pasi au fost pentru mine pasii care m-au dus spre cunoasterea adevaratului meu sine.

Credeam despre mine ca nu pot face altfel de lucruri decat cele pe care le faceam,  iar la intrebarea ‘’Ce ti-ar placea tie sa faci ?’’ ma blocam de fiecare data, gandindu-ma ca daca pana la varsta asta nu am invatat sa fac si altceva, cu siguranta nu mai pot face mare lucru de aici inainte. Eram intr-un hatis de  Nu pot, Nu am timp pentru asta, Nu am bani sa investesc in asta, Nu am cum sa reusesc tocmai eu, Nu cred ca e bine ce fac….si un sir nesfarsit de propozitii ce incep cu NU.

Dar frica nu e doar despre asta, nu inseamna ca ti-e frica doar atunci cand vrei sa-ti schimbi job-ul, sau sa ai un post mai bun.

Frica este si atunci cand refuzi sa te dai jos din pat, pentru ca stii ca, acolo,’’jos’’ nu gasesti raspuns la intrebarea ‘’Ce ma fac astazi ? De unde iau bani sa cumpar asta si asta copilului meu ? De unde iau bani sa cumpar ceva sa pun pe masa ? De unde iau bani sa…  multe alte lucruri ce se pot cumpara cu bani ?

Frica e atunci cand  nu poti sa ceri sau sa primesti ajutorul cuiva, pentru  ca tu crezi ca ti se va cere ceva in schimb.  

Frica este atunci cand in drum spre serviciu te uiti la cat de ‘’fericiti’’ sunt cainii vagabonzi, cat sunt de liberi si pot merge oriunde vor, spre deosebire de tine, care te indrepti spre un loc de munca unde, orice ai face, nu esti si nu vei fi suficient de bun. Te gandesti ca iar vei gresi, asa cum te gandesti de fiecare data cand se intampla ceva, ca e numai din vina ta.

Frica e atunci cand vin sarbatorile si crezi ca daca nu e cineva langa tine care sa te pupe la miezul noptii si sa-ti spuna La multi ani, crezi ca nimeni nu te iubeste. Crezi ca toti ceilalti sunt fericiti, spre deosebire de tine, care orice ai face, esti singur, prin urmare nu meriti sa fii iubit.

Frica e atunci cand ramai intr-o relatie, desi nu iti e bine acolo..Desi stii ca esti doar o alternativa, nu o optiune. Desi ti-a spus, chiar daca a ‘’omis’’ de la inceput, insa apoi a fost atat de ‘’sincer’’ si ti-a spus ca, inainte de a te cunoaste pe tine era intr-o relatie… de vre-o…multi ani, cu alta femeie, relatie care nu s-a terminat inca. Dar tu accepti si asa. Accepti sa va vedeti in orele lui ‘’libere’’, sa iti dea telefon doar atunci cand ea e in bucatarie sau la dus. Accepti sa te ‘’bage sub pres’’ si sa te faca ‘’invizibila’’ atunci cand ea suna si il intreaba ce face, iar el raspunde ca, se uita la televizor. Singur.

Frica e atunci cand cel drag pleaca de acasa si crezi ca i se va intampla ceva rau, pentru ca o data, cineva drag a plecat pentru totdeauna de langa tine.

Frica e atunci cand…. Da, frica e permanent atunci cand nu o constientizezi.

Dar odata ce intelegi cum functioneaza mecanismul asta al fricii, stii si ce ai de facut pasul urmator. Iar dupa constientizare, vine Acceptarea.

Acceptarea este despre a recunoaste ca ti-e frica. A recunoaste ca frica este parte din tine. Este emotia ta, este trairea ta, nu ai cum sa o ascunzi. Nu ai cum sa te ascunzi tu de ea. Atunci cand ti-e frica, o parte din tine vrea sa…, alta parte nu vrea.  Nu inseamna ca esti las, nu inseamna ca esti fricos, nu inseamna ca nu esti in stare sa…, doar ca in acest moment iti este frica. Dar nu permanent. Doar azi. Maine e o alta zi. Maine iti faci un plan si actionezi.

Cand avem acceptare, nu mai avem conflicte in  interiorul nostru, avem echilibru, avem liniste, avem impacare cu noi.

Frica iti spune foarte clar ce sa inbunatatesti la tine, ca sa obtii cee ce iti doresti. Iar cel mai multi ti doresti sa te regasesti pe tine. Tu, cel care stii ca ai fost candva, dar acum nu mai stii cine esti. Te-ai pierdut undeva pe drum, intre copilul care ai fost odata si adultul de astazi.

Da, ea, frica iti spune ce sa faci…daca stii sa o asculti, sa o intelegi.

Iar in momentul in care nu iti mai e frica , simti cum dintr-o data toata lumea e a ta. Esti liber. Esti liber sa faci ceea ce iti place, esti liber sa vorbesti, esti liber sa alegi, esti liber sa iubesti, esti liber sa ramai sau sa pleci.

Esti liber !

Puterea aprecierii, sau despre tiparele subconstientului

Ieri am fost la banca sa imi platesc rata. In timp ce functionara de la ghiseu facea formalitatile de incasare si imi lua banii, am privit-o.

Era o doamna usor trecuta de cincizeci de ani, aranjata discret, nu ostentativ. O vazusem la un moment dat cand s-a ridicat de pe scaun, in timp ce inca asteptam sa imi vina randul si mi-a atras privirea silueta ei zvelta, pe care nu o remarcasem niciodata cat timp statea asezata pe scaun. O vad in fiecare luna, dar niciodata nu mi-am imaginat ca are o tinuta atat de zvelta.

Ma uitam acum la ea cu si mai mare atentie si am vazut in spatele ochelarilor niste gene lungi si intoarse. Erau date cu rimel, nu pareau a fi false, dar chiar si daca ar fi fost asa, imi placea ideea ca are grija de felul in care arata.

I-am facut un compliment, i-am spus ca are gene frumoase. Nu stia cum sa reactioneze, cred ca am luat-o pe nepregatite. ‘’Ne straduim si noi doamna’’, zise ea in timp ce mi-a aruncat o privire prin care sa se asigure ca suntem apropiate de aceeasi varsta, prin urmare o pot intelege, ‘’ Ne straduim, dar nu ne mai iese’’.

-       Ba ne iese, si inca foarte bine, am incurajat-o eu.

‘’Nu prea ne mai iese, doamna’’, a repetat ea, in timp ce a scos un oftat odata cu aerul pe care il expira.

-       Ba da, inca ne iese, e bine sa avem grija de noi.

A dat usor din cap, politicos. O urmaream cum evita sa ma priveasca, in timp ce continua sa isi faca treaba. I-am zambit incurajator, dorind sa ii transmit ca nu are niciun motiv sa se sima stanjenita atunci cand e privita, atunci cand cineva ii face un compliment, atunci cand e admirata.

De cate ori ne-am zis ca nu se face asta, m-am intrebat in gand. De cate ori ne-am zis ca e o obraznicie sa primesti cu usurinta un compliment. ‘’O adevarata doamna primeste cu modestie cuvintele de lauda la adresa ei’’.

Politicos mi-a inmanat toate hartiile, dar pe fata ei se citea parca altceva. Era o urma de incantare si o altfel de stralucire. Am remarcat cu placere ca ceva in ea se miscase. O femeie infloreste atunci cand e admirata.  

-       O zi buna!, i-am urat, in timp ce ma ridicam de pe scaun.

Mi-a intors politicoasa urarea, insa in ochii ei am vazut ca incepuse deja sa fie buna.

Masinile rosii sau, In viata vezi doar ceea ce vrei sa vezi

Merg hotarata prin ploaie, focusata pe ce simt, ce vad, ce se intampla in jurul meu. Cu ‘’tema’’ proaspat in minte de la programul ‘’21 de zile pentru tine si pentru viata ta’’, pe care l-am reinceput aseara, vreau sa fiu cat mai mult atenta la ceea ce fac si la ceea ce se intampla in mintea mea. Mai facusem asta, in primul program de atentie pe care o practicasem si m-a ajutat foarte mult.

Ma simteam confortabill, asa cum eram imbracata. Hainele imi ofereau o caldura placuta, iar umbrela ma proteja de stropii reci de ploaie, chiar daca, vreo cativa tot se strecurau pe langa pantofi, pana la piele, facandu-si smtita prezenta. Erau un pic reci, dar nu ma deranjau. Ma simteam bine. Aveam o stare buna, o energie buna si gandurile mele mai ‘’fredonau’’ inca o melodie a Shakirei, ce ramasese in mine, de aseara.

In asteptarea troleibuzului ce ma duce zilnic la serviciu, mi-am propus sa imi indrept atentia asupra a ceea ce se vede, ce se intampla in jurul meu.

Cum pe strada erau mai multe masini decat oameni, mi-am propus sa fiu atenta la ele. Treceau multe si erau parca toate cenusii. Ce-ar fi sa vad doar masini rosii, mi-am zis? Si, ca prin minune, in cateva secunde, au inceput sa apara de peste tot doar masini rosii! 1,2,3,4,5,6,….Waw! Astea treceau tot timpul si eu nu le vedeam? Parca mai devreme toate erau cenusii!

Surpriza a fost cand am constatat ca eu stateam intre doua masini rosii ce erau parcate chiar langa mine! Ba mai mult, pe trotuarul de vis a vis, in fata mea, erau parcate 4 masini rosii. La fel in stanga si in dreapta mea! Adica erau tot timpul acolo si nu le-am vazut?

Am urcat in troleibuz. Numaratoarea continua. Nu are rost sa ma mai obosesc cu numaratul, vin de peste tot! Hihihi, Doamne, ce amuzant! Deci asa merge, Cand iti indrepti atentia asupra unui lucru, APARE!

Hai sa ne mai jucam. Imi indrept atentia acum sa aud, sa intalnesc persoane, sau sa vad postari, afise, cu cuvinte de recunostinta. Poate fi si Multumesc, dar vreau sa aud mai specific, sa fiu sigura ca functioneaza, vreau sa vad, aud, citesc, Sunt recunoscator/ recunocatoare pentru…

O femeie trece pe langa mine vorbind la telefon si o aud in treacat bombanind pe cineva. Hmm, cu siguranta nu e ceea ce vreau sa aud…

Ajung la birou. Deschid usa si in timp ce intru, involuntar imi exprim recunostita pentru ca am un loc unde stau 8 ore pe zi, curat, civilizat, linistit.

Ma indrept spre biroul meu. Ia sa vedem…Una dintre colege, a carei zi de nastere fusese ieri, spune cu voce tare: ‘’Multumesc fetelor, inca o data, pentru cadoul primit de la voi!  

Ooo, e un inceput…E bine si asa.

Deschid telefonul si derulez un pic postarile pe facebook. Si…surpriza! Ce-mi vad ochii?

Cineva postase ‘’9 Motive pentru care sunt recunoscatoare’’. Adica, de 9 ori era scis: ‘’Sunt Recunoscatoare pentru…..’’!

Asa deci. Atunci cand m-am focusat pe ceva anume, a inceput sa apara peste tot in jurul meu. Surpriza a fost cand am vazut ca era chiar langa mine tot timpul, insa pana in acel moment nu vazusem.

Oare de cate ori nu facem asta?

Posibilitatile sunt tot timpul in jurul nostru, insa daca nu ne indreptam atentia asupra lor si nu ne deschidem sa le privim, nu le vedem.

Ce vedem in schimb?

Vedem doar ceea ce vrem sa vedem.

Ce altceva, bun si benefic pentru mine, poate sa apara acum in jurul meu? Hai sa vedem, ce apare acum…!