Respingerea – Rana si Frica

Draga omule, drag,

Daca n-ai trait niciodata frica de respingere, cu siguranta aceste randuri nu vor fi altceva pentru tine, decat, poate, o lectura placuta. Dar daca ai trait-o, atunci stiu sigur ca ma intelegi.

Frica de respingere, ca orice alta frica, apare pentru a te proteja de suferinta. Exista acolo in tine o durere, o rana nevindecata, o emotie neexplicata, pe care la un anumit moment, cel mai adesea in copilarie, ai experimentat-o. Cata vreme aceasta durere va exista, va fi prezenta si frica in viata ta. De fiecare data cand se repeta o situatie, care seamana cu cea prin care ai trecut candva, va aparea frica, sa te apere.

 Dar ce te apara te si separa. Si daca stai sa te uiti mai bine, sa privesti acum lucrurile, cu ochi de adult nu de copil, vei constata ca situatia de atunci chiar nu exista, e doar un scenariu pe care ti-l repeta mintea ta, iar ‘’protectia’’ este de fapt un zid in spatele caruia te vei trezi intr-o buna zi ca ai ramas singur.

Iata cum am experimentat eu frica de respingere.

De mic copil am crescut cu o mare nevoie de afectiune. Tot timpul simteam nevoia de a mi se spune Te iubesc, insa parintii mei, desi ma iubeau in felul lor, nu stiau sa isi manifeste dragostea, asa cum eu aveam nevoie. Si pentru ca eram mereu indepartata, certata, comparata cu fratele meu sau cu alti copii, care erau mereu ‘’mai buni decat mine’’, am tras o concluzie : Pe mine nu ma iubeste nimeni. Daca m-ar iubi, mama m-ar dezmierda mai mult, tata mi-ar spune ca e mandru de mine, amandoi mi-ar spune cat de mult ma iubesc, dar asa, inseamna ca nu sunt destul de buna, ca nu insemn nimic pentru ei.

Am crescut cu o mare sensibilitate referitoare la a primi afectiune si mai ales, la a primi dovezi de afectiune. Nu imi era suficient ca stiam ca cineva ma iubeste si gata, aveam nevoie sa mi se spuna tot timpul. Cautam mereu sa fiu in centrul atentiei, sa vad ca sunt ‘’importanta’’, tocmai pentru ca simteam ca nu contez pentru nimeni.

In relatiile mele de mai tarziu, in momentul in care simteam ca partenerul meu nu imi mai da atentie, asa cum as fi vrut eu, deveneam distanta, rece, pusa tot timpul pe cearta. Atunci aparea suferinta si o data cu ea, frica. Imi era frica sa nu fiu din nou neinsemnata, de data asta pentru el, asa cum eram odata pentru parintii mei.

O alta provocare a vieti mele a fost atunci cand, dupa treisprezece ani petrecuti impreuna, sotul meu a murit intr-un accident de masina. A fost un soc, cu adevarat. Sa nu poti sa iti iei ramas bun de la omul tau drag, sa vezi ca nu mai vine, desi ti-a spus ca vine, sa speri ca totul a fost o imensa eroare, cand din nefericire a fost adevarat, m-a facut iarasi sa trag concluzia : Eu nu merit sa fiu iubita. Nu merit sa fiu fericita.

Ani de zile nu mi-am mai dat voie sa ma mai apropii de nimeni. Daca in final tot o sa raman de una singura, ce rost mai are ?

Dar cu siguranta stii ca respingerea nu o simti doar in cuplu. Atunci cand cineva apropiat sau drag tie nu te priveste, desi esti langa el, pentru tine e respingere. Atuci cand prefera sa stea cu altcineva, in loc sa te prefere pe tine, e respingere. Atunci cand nu-ti raspunde la telefon, desi tu stii ca nu e ocupat, e respingere. Atunci cand sta intors cu spatele la tine, e respingere…

Durerea pe care o simteam in acele momente era imensa. Sentimentul ca nu insemn nimic pentru celalalt, ca nu contez pentru nimeni, era de nesuportat. Cum procedam ? Exact ca el. Ma comportam in acelasi fel ,ca sa ii intorc suferinta pe care mi-o provocase.

Cred ca intelegi unde au dus toate astea. In final, indiferent de natura relatiei in care esti, ajungi sa il indepartezi pe celalalt.

Niciodata nu mi-am pus problema ca suferinta mea nu e reala. Pana intr-o zi…

In ziua in care am ‘’demascat-o’’ a fost o mare victorie. Atunci mi-am luat ‘’atestatul’’ in recunoasterea fricilor.

Incepusem de o vreme sa fiu atenta la mine, la ce simt, dar mai ales, la ce gandesc. De fiecare data cand aparea ceva care ma facea sa nu ma simt bine, ma intrebam ce e, eram atenta ce simteam si faceam legatura cu ceea ce era in mintea mea, in acel moment.

Asa se face ca eram cu o zi inainte de primul meu eveniment. Totul mersese ca pe roate, rezervaseam sala in ziua in care mi-am dorit, isi anuntasera prezenta suficiente persoane, oameni dragi si importanti pentru mine confirmasera ca vor fi acolo, ce mai, era gata totul.

Doar ca, la un moment dat, o persoana draga, ce mi-a fost alaturi ca mentor si ca prietena ma suna si imi spune ca a aparut ceva  si nu mai poate ajunge. In acel moment am amutit. Ii baiguiam ceva ca e in ordine, ca ma descurc, dar in mine incepuse furtuna. Imi vuiau din nou in urechi: Uite cat de mult contezi tu pentru ceilalti! Daca i-ar fi pasat de tine ar fi venit, asa cum ti-a promis ! Cum ai crezut tu ca ii pasa?

Atat de dureroase erau toate astea, incat imi dadusera lacrimile.

Telefonul suna din nou. Era o alta prietena, ce urma sa vina si ea la eveniment. Era foarte in verva, vroia sa imi ridice starea, dar eu credeam ca a sunat sa imi spuna ca nici ea nu mai vine. Nici nu mai auzeam altceva, desi, in realitate nu era nicidecum asta. Tocmai imi spusese ca va veni si abia asteapta sa fie alaturi de mine. Dar eu nu auzeam. Auzeam doar ca, ‘’nici ea nu poate veni’’. Aceea era realitatea mea din acel moment.

Exact asta se intampla ! In momentul in care te apropii de o situatie care seamana cumva cu ce ai mai trait candva, mintea constienta se pune pe pauza si ii ia locul mintea subconstienta. Pe baza experientelor anterioare iti deruleaza imediat un scenariu, la timpul prezent, cu cele mai infricosatoare lucruri care ti s-ar putea intampla, tocmai ca sa te opreasca sa mergi mai departe si sa eviti suferinta. E la fel cum parintii uneori ii infricoseaza pe copii cu fel de fel de povesti despre ceva ce ei considera a fi periculos, ca sa nu fie tentati sa faca acele lucruri.

In cateva minute parca m-am trezit. Mi-am zis, Stai putin, ce inseamna asta? Eu mi-am dorit sa fac acest eveniment pentru ca am ceva de transmis, nu pentru altcineva. Chiar daca nu va putea veni, asta nu inseamna ca nu ii pasa. Tot timpul a fost alaturi de mine, fie ca era fizic langa mine, fie ca nu era. Cum se poate sa crezi ca nu ii pasa de tine ?

Waw ! A fost uimitor ! Cum am terminat de spus toate astea, ‘’vraja ‘’ s-a risipit. M-am dus si m-am uitat in oglinda. Eram alta persoana. Mi se luminase chipul, ochii imi straluceau din nou si starea mea era cu totul alta.

Pentru prima data nu m-am mai uitat in afara, sa cred ca celalalt e de vina si ma face sa sufar, ci m-am uitat in mine si am vazut ca se derula ceva ce nu avea legatura cu realitatea de acum. Pentu prima oara nu m-am mai privit cu ochii copilului care altadata a suferit pentru ca a fost respins, ci cu ochii adultului care stia acum ca este iubit. Iar cel mai minunat lucru pe care l-am vazut cand m-am uitat in oglinda, am fost eu. Parca atunci ma desoperisem pentru prima oara. In acel moment am simtit ce inseamna iubirea de sine. Pentru ca frica nu ne separa doar de ceilalti, ne separa si de noi insine, de adevarata noastra fiinta, facandu-ne sa credem despre noi lucruri care nu sunt deloc adevarate.

Pare complicat si credem ca daca ne e frica, asta e ceva fatal, de care nu mai scapam. In realitate nu e chiar asa. E drept ca nu se rezolva cu ‘’o pastila’’ sau cu o ‘’licoare magica’’, dar cu multa vointa si putin antrenament, totul devine foarte simplu.

Primul pas : Antreneaza-ti atentia. Fii cat mai constient de ceea ce spui, ce gandesti si ce simti. Pentu ca ceea ce se simte se sesizeaza mai usor, porneste de acolo. Fii constient ca ceva nu e in regula, fii constient de ceea ce simti in corp. Localizeaza unde anume simti ceea ce simti.

Al doilea pas : Intreaba-te de unde vine asta ? Cu ce are legatura ? Poate fi ceva ce s-a intamplat cu doua minute mai devreme, poate fi ce ti-a spus altcineva, sau ce ti-ai spus chiar tu. Stabileste o legatura intre ce s-a intamplat si ceea ce ai simtit. La inceput, se va petrece totul usor defazat. Iti vei da seama la putin timp dupa ce s-a declansat, dar pe masura ce exersezi, vei reusi sa surprinzi totul in timp real.

Al treilea pas : Constientizeaza gandurile care iti trec prin minte. Auzi ceea ce spui. Scrie, daca iti este la indemana, vei fi uimit cand vei vedea ce ganduri ascunse ies la lumina. Sunt emotii de mult uitate care acum ies la suprafata. Subconstientul este memoria de lunga durata, in care sunt ingropate toate interpretarile, toate trairile, toate emotiile pe care le-am trait constient intr-un anumit moment di viata noastra.

Al patrulea pas :In momentul in care incepe sa se ‘’deruleze scenariul’’, fii pe faza. Intreaba-te : Este real ? Tot ce se intampla acum, e real ? Subconstientul este atemporal, nu are trecut, nu are viitor. Fii constient ca nu are legatura cu realitatea ta si ancoreaza-te imediat in prezent.  Fii constient de momentul prezent. Spune de  zeci de ori, daca e nevoie, Ce cred ca se intampla acum, nu este real, nu are legatura cu realitatea.

In momentul in care ai reusit sa o ‘’demasti’’ o data, a doua oara deja vei stii cum functioneaza si va fi mult mai usor. Cu fiecare pas vei fi mai aproape.

Mai aproape de tine insuti. 

Frica, de la Concept la Constientizare

Program de cresterea increderii in sine prin intelegerea si integrarea fricilor

Cu siguranta ai crezut si tu ca frica e ceva rau, ca daca te ascunzi sau dai inapoi, esti catalogat drept ‘’las’’ sau ‘’fricos’’, incapabil sa iti depasesti propriile bariere.

Dar cum sa stii ca e altfel, atata vreme cat te identifici cu fricile tale, atata vreme cat le traiesti, dar nu esti constient de ele?

Atunci cand ai incredere in tine, chiar daca nu stii care va fi pasul urmator, mergi drept si hotarat pe drumul tau. Faci un pas, apoi inca unul si inca unul,  si constati ca dintr-o data, drumul ce parea ca nu duce nicaieri se deschide larg si drept in fata ta.

Dar ce faci atunci cand nu stii incotro sa o iei ? Cand ai senzatia ca nu te vei descurca, sau ca nu ai gasit drumul bun ? Cand te trezesti in fiecare dimineata cu acelasi sentiment de ingrijorare pentru ziua ce urmeaza? O fi bine ? O fi rau ? Iti pui o groaza de  intrebari , iti faci o multime de calcule, si cu toate astea, te-ai saturat de ceea ce ai trait pana acum. Iti doresti sa fii mai mult, pentru ca ceva din tine iti spune ca esti mai mult. Vrei altceva de la viata, vrei sa o apuci pe un alt drum.

Dar vine un gand, apoi altul si altul,  ‘’Cine sunt eu sa cred ca pot face asta ?’’, ‘’Cine sunt eu sa cred ca voi reusi?”, „Daca se intampla ceva si cad mai jos decat sunt acum?”. Preferi sa-ti spui, “De ce sa ma mai obosesc, oricum n-am eu norocul sa reusesc’’.

Cel e mai rau este ca frica se invata in primii ani de viata, cand sigur ai auzit si tu adesea,  "Trebuie sa muncesti mai mult!" sau "Ai luat o nota buna, dar colegul tau a luat o nota si mai mare. Asa trebuie sa faci si tu!". Sunt afirmatii pe care parintii le fac in cautarea perfectiunii pentru copiii lor. Si tu ai facut acelasi lucru ca si ceilalti copii, dar incercarile tale n-au fost la inaltimea asteptarilor. Incerci din nou, dar iar ti se spune sa lucrezi mai mult, intotdeauna altcineva a facut mai bine decat tine. Oare vei putea vreodata sa-i multumesti pe toti?

Din pacate, in viata ne lovim mereu si de momente dificile, de momente in care esecul e inevitabil si usturator. Daca ti-e frica sa faci un anumit lucru, pentru ca nu esti suficient de bun, ajungi sa nu-ti mai doresti sa incerci lucruri noi. Eviti provocarile, pentru ca te gandesti ca n-ai putea trai cu insuccesul. Te inchizi in tine, devii frustrat, deceptionat, timid, resemnat... un fel de condamnat la iluzii. Si toate astea, de frica.

Insa in momentul in care intelegi ‘’mecanismele interioare’’ ale fricii,  o poti recunoaste, o accepti ca parte din tine, devii constient de ea si astfel nu te mai identifici cu ea si nu o mai lasi sa te domine.

Frica, e folositoare, ba chiar uneori e vitala pentru supravietuire, doar ca nu e bine sa ne lasam controlati de ea, sa o lasam sa intervina cand nu e cazul, dar daca o traim constient, ne poate ajuta sa ne cunostem mai bine, ne poate ajuta sa ne descoperim dorintele. Frica nu apare daca nu exista Dorinta, iar asta e cel mai mare dar pe care ni-l face noua frica, ne face constienti de dorintele noastre, de puterea noastra interioara.

Daca iti doresti si tu sa descoperi frica dintr-o alta perspectiva, sa o cunosti, sa o intelegi, sa fie aliatul, nu dusmanul tau, te invit sa descoperim impreuna :

-mecanismele interioare ale fricii, cum apare, cum se declanseaza, si cum o putem modela

- ce frici, griji, temeri te tin blocat si nu iti dau voie sa traiesti si sa fii tu insati/insuti.
- cum sa inveti sa iti depasesti frica, constientizand care este rolul ei si ce vrea sa iti transmita.
- cum putem redobandi incredere in noi insine, descoperind care sunt motivele pentru care incepem sa ne gasim scuze sau sa ne lasam amagiti de ‘’’Nu pot acum’’, ‘’Nu e momentul’’, ‘’Nu sunt suficient de pregatit’’, ‘’Nu am timp’’, ‘’Nu am bani’’, etc…
- cum sa redevii ceea ce ai fost creat sa fii, acceptandu-te si iubindu-te pe tine mai intai, renuntand la autosabotare. Sa te cunosti pe tine insuti, sa devii constient de trairile tale si de radacinile lor. Sa intelegi ca nu persoanele din jurul tau sunt responsabile de nefericirea ta. Sa te iubesti si sa te valorizezi pe tine, astfel incat, sa nu mai cauti in ceilalti ceea ce iti lipseste.

Cum se va desfasura atelierul ?

Vor fi trei intalniri saptamanale, in fiecare zi de marti, in perioada 20 Octombrie – 3 Noiembrie, de la 18.30 la 21.30, la Casa cu Flori, str. Dumitru Cariagdi, nr 7.

Cost: 150 lei, daca platesti integral sau 60lei/intalnire

Inscrierile se fac pe adresa: zamfirachecristina@yahoo.com.


Te astept cu drag!