www.datingcutine.tu

’Nu am timp’’…. 

Stiu, stiu ca toata ziua alergi, esti ocupat, preocupat, cu slujba, cu familia, cu traficul…ai o multime de griji si responsabilitati, zilnic.

Dar te-ai gandit vreodata sa iti faci? Sa iti dai intalnire cu tine? Sa iti acorzi cinci, zece, cincisprezece,douazeci...., douazeci si noua de minute pe zi, numai pentru Tine?

Nu poti sa te cunosti, daca fugi de tine, daca nu ai timp sa stai tu cu tine.

Stii cum e? E ca la intalnirile virtuale, crezi despre  celalalt tot ce vrea el sa iti spuna. Se da drept cine vrea sa para, nu drept cine este el de fapt. Atata vreme cat nu il intalnesti nici nu stii daca spune adevarul sau nu.

Abia cand il intalnim fata in fata, vedem, simtim, cercetam cu cine stam de vorba. E posibil sa avem multe dezamagiri si spunem adesea: ‘’Nu imi vine sa cred, credeam ca X e asa si cand colo, e cu totul altfel’’!, sau, dimpotriva, sa fim fascinati de persoana din fata noastra, desi initial am avut o parere nu tocmai favorabila.

Exact asa se intampla si cu noi, atunci cand nu ne cunoastem si nu stim cine suntem.

Fie nu avem incredere in noi si ne credem slabi, sau ca nu meritam sa avem mai mult in viata, fie, ca sa ne placa ceilalti, ne dam drept cine nu suntem, pretindem ca suntem mai destepti, mai puternici, mai iubitori, mai… doar sa nu ramanem de unii singuri. 

In momentul in care incepi sa te cunosti si esti constient de tot ce se intampla in tine, iti recunosti cu onestitate si vulnerabilitate si ce nu iti place si, in loc sa le ascunzi, crezand ca nu se vor vedea, le intelegi, le accepti si le iubesti. 

Intelegi si recunosti partile valoroase din tine si nu le mai ascunzi in spatele neincrederii, asteptand de la ceilalti sa te valorizeze si sa vada in tine ceva ce tu nu vrei sa vezi.

Te privesti cu acceptare si iubire, mai intai pe tine, pentru ca mai apoi sa ii poti privi cu acceptare si iubire pe ceilalti.

Asadar, intra pe www.datingcutine.tu si da-ti intalnire, zilnic, la aceeasi ora. Stai atat cat poti, dar fa-o! Nu amana, nu te scuza, pentru ca e posibil sa ratezi intalnirea vietii tale, intanirea cu sufletul tau!

Sa ne intalnim cu iubire si zambete,

Cristina

Ce fac acum?

 Ma aflam intr-o sala de curs, alaturi de inca vreo 20 de oameni. 

Venisem cu avant. Vroiam sa aflu lucruri noi, sa capat intelegeri si informatii care sa ma ajute acolo unde lucrurile nu mergeau asa cum imi doream. Nu ma gandeam ca as putea intampina dificultati. Erau acolo oameni interesanti, volubili, legasem cateva simpatii… , totul parea a se desfasura asa cum eram eu obisnuita, cu lejeritate, cu voiosie, cu usurinta intr-un cuvant.

Doar ca, una din lectii a avut un rol deosebit, pentru mine .

Aveam de facut un exercitiu, mai intai individual, apoi de impartasit in grup. Mi se parea atat de complicat, atat de greu de inteles, nu ma regaseam in exemplele date absolut deloc. Oricat de multe informatii suplimentare ceream, oricat de mult se straduia trainerul sa imi explice, nu pricepeam si gata. Ma uitam in jurul meu si vedeam cum toti scriau de zor, gaseau raspunsuri, gaseau solutii, numai eu gaseam doar ‘’probleme’’. Timpul era limitat, se scurgea din ce in ce mai repede, iar eu nu reusisem nici macar sa trec de prima intrebare. Eram intr-o mare panica.

‘’De unde sa stiu eu toate astea ? Daca le stiam nu mai eram aici . Dar toti, astilalti, de unde or stii sa scrie ? Ah, pai sigur, ei nu au situatia mea. Ia uite, s-au si strans in grupurile de lucru, iar eu nu am scris nimic. Eu, ce raspunsuri am sa impartasesc cu ei ? Dar nu mai scriu nimic si gata si nici nu ma duc in nici un grup. O sa stau aici, singura, si nu ma duc. Mai bine am sa le fac acasa, de una singura, decat sa ma fac aici de ras. ‘’

Erau atat de multe ganduri acolo, atatea frustrari, atatea emotii grele, de imi dadusera lacrimile. Dar dintre toate gandurile, unul era deosebit de puternic. Imi spunea intr-una : Iesi din sala ! Acum te ridici si pleci, pentru ca altfel ai sa suferi. O sa vezi cum ceilalti te vor dispretui ca nu ai reusit sa scrii nimic. O sa te faci de ras. Vor vedea toti ca nu ai fost in stare sa iti faci exercitiul. Si dupa cum vezi, doar tu nu ai stiut ! Nu, nu se poate sa treci iar prin asta. E de nesuportat. Mai bine te ridici acum si pleci !

Atat de real era totul, incat gandul nu era doar gand, era o imagine, ca un film. Ma vedeam ridicandu-ma de pe scaun si iesind afara. Era ca si cand ma uitam la mine plecand.

In acel moment, trainerul a venit langa mine. M-a intrebat daca am nevoie de ajutor. ‘’Da’’, i-am spus pe un ton artagos, de parca nu era evident ! Incet, incet m-a indrumat sa gasesc raspunsurile care ma chinuisera atat.’’Acum, poti sa te alaturi si tu unui grup’’, mi-a spus cu blandete. ‘’Nu, nu ma duc’’, am zis in timp ce vedeam cum colegii mei se antrenau in discutii si lucrau cu lejeritate. Or sa se uite, oricum, toti, ciudat la mine.

‘’Mai bine, te ridici chiar acum si pleci. Chiar e de nesuportat ! Hai, ai mai facut-o si altadata’’, imi soptea gandul in minte.

Era asa o lupta in mine, intre copilul de altadata, chinuit de vina si rusina neputintei si adultul, care trebuia sa treaca iara printr-o situatie asemanatoare cu cea de atunci.

Ce sa aleg ? Sa fug, sa ma ascund, nu cumva sa sufar din nou sau, sa stau acolo si sa caut solutii, cu mintea adultului, nu cu cea a copilului ?

In acea clipa m-am ridicat, dar n-am plecat. M-am alaturat colegilor mei, ce m-au integrat imediat alaturi de ei, ca si cand as fi fost acolo, inca de la inceput. Am impartasit, am gasit solutii, am facut strategii.

Surpriza mea cea mare a fost cand am constatat ca nici lor nu le-a fost usor sa faca exercitiul si ca intampinasera la fel de multe probleme ca si mine !

Ce am inteles atunci a fost ca, ,,suferinta’’ de care imi era atat de teama, nu exista. Totul era un scenariu proiectat de mintea mea, pentru a ma proteja de asa zisa suferinta. Dar cand ‘’realitatea’’ e falsa si ‘’suferinta’’ e tot falsa !

Paradoxal, toate fricile mele din acel moment, de a nu ma face de ras, de a nu gresi, de respingere, nu faceau altceva decat sa imi arate drumul catre mine insami.

Dar pentru a reusi sa ma desprind din niste tipare a fost nevoie de un moment de indrazneala. Fara acest moment n-as fi ajuns sa vad puterea creativitatii mele.

Degeaba spuneam ca iubesc creativitatea, daca nu aveam curajul s-o manifest.

Acum pot sa zambesc pentru ca am inteles procesul si vreau sa-l impartasesc cu tot dragul si cu tine daca vrei sa manifesti in viata ta ceea ce iubesti.

Indrazneste sa citesti mai multe detalii aici : https://www.facebook.com/events/922072387907270/?active_tab=highlights

Sa ne intalnim cu iubire si zambete,

Cristina

Idrazneste, Iubeste, Zambeste!

Cei din jur ma intreaba adesea, daca zambesc mereu sau, daca  asa am zambit tot timpul?

Da, acum zambesc, intr-adevar, mai tot timpul, si, da, pot spune ca zambetul meu de acum e o stare, insa nu a fost mereu asa. Si cum sa rad, sau sa ma bucur, cand in mine nu mai era loc si pentru asta? Era plin de furie,  frica,  durere,  tristete si de multe alte emotii neintelese. Toate grija lumii era parca asupra mea, iar mie numai de ras nu imi ardea.

Doar ca, intr-o zi, nu m-am mai recunoscut. O alta fiinta se uita nedumerita la mine, de cate ori ma priveam in oglinda. Avea ochii obositi si trasaturile imbatranite prea de devreme. Cine am devenit?  

In fiecare zi, de atunci, am cautat sa inteleg cum functioneaza toate. Am fost atenta la ceea ce gandesc, la ceea ce simt, si am descoperit ca frica, la fel ca orice alte emotii negative, noi o aducem in interiorul nostru, prin puterea gandurilor noastre.  

Am inteles ca, in momentul in care recunosc cu onestitate ce nu imi place la mine, in loc sa neg si sa ma ascund cu rusine de ceilalti, se intampla ceva miraculos. Odata cu acceptarea de sine traiesc in iubirea de sine. Am libertatea sa traiesc, asa cum alege sufletul meu sa traiasca. Aleg sa imi dau voie sa rad, sa dansez, sa ma joc, sa visez. Aleg sa mi dau voie sa iubesc si sa ma bucur de viata.  

Dar tu, cand te-ai privit, ultima oara, in oglinda ?

Stiu, imi vei spune ca a fost astazi, in oglinda ta din baie sau cand ai iesit din casa. Dar nu despre ‘’acea’’ oglinda e vorba. De cand nu ai mai stat tu, cu tine ?

E timpul sa o faci acum, sa te privesti in ‘’oglinda’’ sufletului tau, acolo unde esti doar tu, cel care ramai cu tine, dupa ce ai inchis usa casei pe dinauntru. De regula, ne uitam in oglinda, inainte de a pleca din casa si a iesi pe usa afara. De data asta, te provoc sa te uiti in oglinda dupa ce ai inchis usa, pe dinauntru.

Cine esti TU ?

Ce descoperi la tine si nu iti place ?

Care sunt gandurile, emotiile, sentimentele tale, pe care nu vrei sa le vada nimeni, poate nici chiar tu ? Dar sunt acolo, nu poti sa le ignori. Vor iesi oricum la suprafata intr-un moment de criza.

Ce se afla in interiorul tau ? Poate gasesti durere, tristete, frica, gelozie, vinovatie, furie, rusine…. Dar poate fi si iubire, bucurie, compasiune, daruire, blandete. Ti-e tema ca ceilalti le vor considera slabiciuni ?

Sunt parti din tine, fac parte din fiinta ta.

Deseori vrem sa mascam acele parti care nu ne plac la noi, sau pe care le consideram slabiciuni, aratandu-ne celorlati asa cum credem ca se asteapta ei sa fim. Ne protejam cu ziduri groase, dar nu ne dam seama ca ‘’a proteja’’ inseamna si ‘’a ingradi’’.

Ne identificam cu roluri de om ‘’puternic’’, ‘’increzator’’, ‘’dur’’, ‘’exuberant’’ , ‘’serviabil’’, ‘’intelegator’’ si nu mai vrem sau nu mai stim sa recunoastem, ca noua, de fapt , ne este frica. Ne este frica de penibil, de a nu fi destul de buni, de a nu ne face de ras, de a nu fi parasiti, sau respinsi. Ne este frica de multe, doar ca nu le spunem asa. Traim cu  frica, dar nu suntem constienti de ea.

Invitatia mea este sa fii constient de toate cate sunt in tine, doar astfel vei dobandi linistea, impacarea cu sine, descoperind in interior propria divinitate.

Din acest motiv te invit intr-un spatiu unde, pe de o parte experimentam, ca sa avem intelegeri proprii despre ceea ce ne impiedica sa fim noi insine si ceea ce ne tine pe loc, si pe de alta parte, sa intelegem adevaratul mesaj pe care ni-l transmite frica, despre adevaratul nostru potential.

Formularul de inscriere il gasesti aici : http://tinyurl.com/humqeq6

Ce vom face concret, in acest program de trei saptamani : 

1. Facem ''cunostinta'' cu noi si cu fricile noastre. Constientizam care sunt fricile pe care le stim, dar mai ales, cele pe care nu le stim .  

Descoperim cum apare frica, cum se declanseaza si cum o putem modela, astfel incat sa nu ne mai lasam dominati de ea, ci sa intelegem de ce anume vrea sa ne apere. 

Frica are rol de aparare. Care este mesajul ei? De ce anume vrea sa ma apere? 

2. Descoperim care sunt fricile din spatele convingerilor si scuzelor noastre.

Mesajele primite, atat in copilarie, dar si pe parcursul vietii, de la persoane importante pentru noi, au devenit credintele noastre. Cu toate ca, ele au fost valabile atata vreme cat eram mici si lipsiti de aparare, astazi, adulti fiind continuam sa le credem. Ce mesaje ai primit de la parinti, in copilaria ta? Tu, ce obisnuiesti sa iti spui, atunci cand dai de o provocare? 

3.Lucram si descoperim solutii, folosindu-ne de mesajul pe care ni-l transmite frica, pentru a ne descoperi darul nostru, puterea noastra interioara. 

Daca nu ai avea nicio frica (REALA), cine esti TU? Ce ti-ar placea sa faci/sa fii, daca nu ti-ar fi frica? Cum s-ar schimba viata ta daca nu ti-ar fi frica?

Iata, ce spun cei ce au mai participat la acest program:

''Workshopul despre frici a trezit in mine emotii variate. Pe unele temeri le stiam, mai pronuntate sau nu, insa nu intotdeauna mi-am pus intrebarea de unde vin si ce sa fac cu ele. Lucrul impreuna mi-a adus claritate. Un moment ce a avut o deosebita importanta pentru mine ( isi produce efecte de fiecare data cand il reiau) a fost exercitiul cu scrierea unei intamplari cu multe amanunte/ganduri/emotii etc si apoi sublierea a ceea ce este realitate. Atunci am simtit ca am mai pus o caramida la temelia increderii in mine vazand negru pe alb ce e real si ce e proiectat de mintea mea.

Multumesc pentru deschiderea ta in lucru cu ceilalti, pentru atmosfera destinsa pe care o creezi in sala si pentru bunatatea pe care o inspiri.

Am incercat sa fiu succinta in ganduri, insa as putea povesti mult mai multe, pentru ca tu ai deschis un drum si eu am continuat sa practic atentia constienta si sa descopar de cele mai multe ori ca identific radacina gandurilor care atrag fricile/temerile si apoi acceptarea vine firesc.Nu e un proces usor, pentru ca uneori dau peste balauri, insa am invatat cu tine cum e bine sa-i confruntam si cum ne regasim echilibrul.'' - Bianca Matasariu

''Am participat la un curs de foarte mare interes. Un curs de care are nevoie foarte multa lume. Am plecat de la curs cu noi convingeri si cu alta viziune, pot spune chiar ca mi-am schimbat viziunea despre viata, ce a venit intr-un moment dificil in viata mea. Am reusit sa constientizez fricile si temerile ascunse adanc in subconstient, sa le accept si sa scap de ele''. - Angelo Tuchiu

''Acest curs m-a ajutat sa imi vad si sa imi gases adevaratele frici. Am venit, crezand ca am doar o frica, dar pe parcurs, am constientizat ca am mai multe. Este un curs foarte bine structurat, de la simplu la complex, un curs care curge cu constientizari personale. Astept cu interes modulul patru, pentru ca stiu si simt ca ma va ajuta sa imi clarific multe alte nelamuriri despre propriile mele frici''.  - Neluta Staicut

Locul unde se va desfasura: Casa cu Flori, Str Dumitru Cariagdi, nr 7, Bucuresti.

Data: 16, 23, 30 Martie 2016.

Durata: 18.30 - 21.30

Cost: 150 lei, sau 60 lei/intalnire

Numar maxim de locuri: 14

Pentru inscriere completeaza formularul http://tinyurl.com/humqeq6

Pentru orice informatii si inscrieri puteti sa ne contactati pe adresa de email zamfirachecristina@yahoo.com,

 Telefon :0724.543.212 – Cristina, 0724.022.497 – Ruxandra.

Te astept cu drag si  multe zambete in prag,

Cristina